Cristian Măndiță: Isabella se poate dezvolta foarte frumos atât fizic, cât şi psihic

Cristian Ionuț Măndiță a început fotbalul la vârsta de 7 ani pe postul de portar la echipa ICSIM din Bucureşti, apoi a mai fost legitimat la Juventus Bucureşti, Steaua Mizil și CS Tunari. Din păcate, la vârsta de 25 de ani a renunţat la fotbal din cauza unei accidentări.

Este arbitru de fotbal din anul 2000, a reuşit să promoveze la liga a III-a în anul 2010 şi are peste 500 de jocuri arbitrate la competiţiile organizate de FRF şi, incluzându-le şi pe cele de la nivelul AJF-ului, peste 1500 de jocuri arbitrate, plus un turneu internaţional în Suedia. În prezent ocupă funcţia de vicepreşedinte în Comisia Judeţeană de Arbitri Ilfov.

Isabella, fiica lui în vârstă de 14 ani, este jucătoare în cadrul clubului nostru.

Tată de fată și de băiat! Ce părere ai despre faptul că fiica ta practică fotbalul și fiul tău nu?

La început am fost puţin sceptic în privinţa fotbalului feminin practicat în Bucureşti, apoi după ce am reuşit să vă cunosc ca şi echipă şi urmărind atent câteva antrenamente, am decis că este foarte bună alegerea, deoarece Isabella se poate dezvolta foarte frumos atât fizic, cât şi psihic, având în vedere că este un sport de echipă şi are foarte multe responsabilităţi.

Mi-ar fi plăcut să practice și Erick un sport, orice sport, mai ales unul de echipă. Dar nu este atras, ori probabil nu am reuşit până acum să descopăr împreună cu el un sport la care să se descurce şi să fie atras.

De ce crezi că își dorește fiica ta să joace fotbal?

Probabil a fost influenţată de mine, dar nu direct, ci prin activitaţile la care eu participam şi cred că a dorit să încerce. Acum este mult mai pasionată decât mine, are răbdare să vadă cred că şi 2-3 partide la televizor, analizând atât jocul echipelor, cât şi arbitrajul.

Crezi că Isabella îți calcă pe urme?

Îmi doresc din tot sufletul să mă depăşească şi să facă performanţa pe care eu nu am reuşit să o fac, dar totul depinde doar de ea, cât şi cum se pregăteşte. O văd foarte motivată. Da, cred că o să-mi calce pe urme.

 Cum o susțineți ca familie în acest sport?

Atât moral, cât şi material, în limitele puterilor noastre.

Ați avut cândva momente când i-ați spus că trebuie să meargă la un alt sport?

Niciodată! Este decizia ei dacă îşi doreşte alt sport sau să rămână în fotbal, la fel şi dacă vrea să renunţe sau nu. Eu îi pot da un sfat, dacă ar fi bine să renunţe sau nu la fotbal, explicându-i atât performanţele pe care le poate atinge, cât şi dezamagirile pe care le poate avea.

Îi dai sfaturi după un meci?

După fiecare meci o felicit. Jocul îl analizăm împreună seara, după ce se linişteşte, dacă reuşesc să îl vad. Dacă nu, o ascult şi o încurajez, dacă este dezamagită de cum a jucat şi încerc să-i scot în evidenţă şi lucrul pe care consideră că l-a făcut bine în joc.

Leave a Reply

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord