INTERVIU Ciprian Paraschiv: “Copiii au nevoie să aibă lângă ei părinți responsabili care cunosc și iubesc fotbalul”

Ciprian Paraschiv, fost căpitan și președinte la Politehnica Iași, a răspuns întrebărilor din seria de interviuri “Părinții, parte din procesul de dezvoltare a jucătoarelor”.

Ciprian Paraschiv are o vastă experiență în fotbal, un sport în care și-a început povestea încă de la o vârstă fragedă. A jucat pe postul de fundaș, iar în cariera sa a purtat banderola de căpitan la clubul Politehnica Iași, pe care l-a și condus ulterior din postura de președinte. Ciprian Paraschiv a fost totodată manager de dezvoltare fotbalistică în cadrul Federației Române de Fotbal, contribuind, printre altele, la dezvoltarea fotbalului feminin în România.

În calitate de fost jucător și conducător de fotbal, dar și de părinte de sportiv, Ciprian Paraschiv ne-a vorbit despre relația dintre părinți și copiii sportivi, despre evoluția fotbalului feminin în România, dar și despre potențialul proiectului Erasmus+ “Educarea părinților în fotbalul feminin”.

INTERVIU Ciprian Paraschiv

Îți mai aduci aminte cum au fost începuturile tale în fotbal? Cine te-a susținut cel mai mult la început de drum?

Am început fotbalul de la o vârstă fragedă, la echipa la care juca fratele meu care este cu trei ani mai mare decât mine.

Părinții mei m-au susținut atunci când m-am apucat de fotbal, și nu numai atunci. De altfel, ca să glumesc puțin, cred că tatăl meu ar fi trebuit să joace fotbal, efectiv e înnebunit după acest frumos sport.

S-a întâmplat vreodată să îți spună vreunul dintre părinți să lași fotbalul pentru școală? Tu cum ai îmbinat școala și fotbalul?

Nu a fost cazul, am avut tot timpul rezultate bune și la școală. Părinții au încercat să mă facă să conștientizez faptul că fotbalul poate fi o soluție sau nu pentru viitor, că o accidentare poate rupe aripile și, atunci, ce te faci?

În ce măsură crezi că părinții influențează evoluția copiilor pe plan sportiv? Iar aici ne referim în special la practicarea unui sport pe termen lung, ajungând la nivel de performanță.

Contează mult susținerea părinților. Fie că vorbim de susținerea financiară (fotbalul nu mai este de mult timp un sport “ieftin”), dar mai ales de susținerea morală.

La rândul tău, ești tatăl unui fotbalist de performanță. Având în vedere experiența ta în fotbal, cât de mult te-ai implicat în activitatea lui sportivă?

Din păcate, nu prea am avut timp sa urmăresc parcursul copilului meu deoarece am fost mai tot timpul plecat pe drumuri. Dar sunt bucuros că băiatul meu se dezvoltă frumos și sănătos, că iubește fotbalul poate mai mult decât l-am iubit eu.

Care crezi că sunt limitele pe care ar trebui să le aibă părinții cu privire la activitatea sportivă a copiilor?

Aici aș reveni cu un citat din Papa Francisc, poate cel mai bun citat dedicat părinților: “Fiecare copil are dreptul de a NU fi campion”. Dacă înțelegi înțelepciunea din aceste vorbe, atunci poți fi un părinte ideal pentru copil, fără sa pui presiune pe mediul respectiv (copil, antrenor, arbitru, etc).

În ceea ce privește fotbalul feminin, crezi că încă mai există acele prejudecăți conform cărora fotbalul nu este pentru fete? Cum vezi dezvoltarea din ultimii ani?

Din capul locului, recunosc că am iubit și iubesc fotbalul feminin. L-am descoperit destul de târziu, dar m-a cucerit definitiv.

Cu siguranță, provenind dintr-un fost regim comunist, există și vor mai exista prejudecăți. Dar drumul pe care se află fotbalul feminin acum este un drum frumos, care are viitor.

Îmi aduc aminte de o discuție pe care am avut-o când lucram la FRF cu președintele Federatiei Suedeze, Karl-Eric Nilsson (totodată vicepreședinte UEFA), care a spus la un moment dat: “Ce ciudat e la voi, în România. Media vă critică pentru că alocați bani pentru fotbalul feminin, în Suedia ne critică pentru că nu alocam mult mai mult”.

Cam aceasta este diferența de cultură (și standard de viață) la acest moment între cele două țări…

Ce sfaturi ai pentru părinții de sportivi în general și în special pentru cei de fete? Cum ar trebui să fie comportamentul lor astfel încât să contribuie la dezvoltarea copiilor lor pe plan sportiv?

Plăcerea de a juca trebuie să primeze. Cel mai important pentru copil este să facă un sport și să se dezvolte frumos. Și da, fotbalul feminin dezvoltă frumos fetele. Uitați-vă la americani, dacă nici ei nu mai au sporturi de unde alege și totuși în SUA fotbalul feminin este sportul cu cei mai mulți practicanți…

Am demarat de curând proiectul “Educarea părinților în fotbalul feminin, conștientizarea și creșterea implicării acestora în procesul de dezvoltare a sportivelor”. De ce ar trebui părinții să participe la un astfel de proiect? Cât de mult crezi că i-ar ajuta atât pe ei cât și pe fiicele lor?

Enorm. Copiii au nevoie să aibă lângă ei părinți responsabili care cunosc și iubesc fotbalul.

Chiar vă felicit din inimă pentru acest proiect, cred că este unul dintre cele mai bune exemple de bună practică ce ar trebui urmat și de alții.