Sportul e frate cu Bacul

Eu sunt Nico, am 19 ani și da, sunt o fată care joacă fotbal. Sunt căpitanul echipei ACS Dream Team București. (Vei găsi această informație relevantă pentru rândurile scrise mai jos)

Pentru și mai mult context, în clasa a 8-a, anul examenului de care a depins liceul pe care l-am terminat acum, am decis să pun pauză la sport, în ideea că doar așa voi putea obține rezultatele pe care mi le doream. Pe atunci jucam handbal la CSS 2 și în acel an pentru mine sportul s-a rezumat doar la orele de sport și meciurile de fotbal cu echipa școlii. Uitându-mă înapoi, acela a fost cel mai îngrozitor an din viața mea. Fără sport simțeam că pur și simplu nu sunt împlinită. Am suportat cu greu și am învățat și mai din greu, iar la final, da, am reușit să ajung în cel care era în opinia mea cel mai bun liceu din București, și anume Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”. Îmi regret până și în ziua de azi teama care m-a împins de la spate să consider că trebuie să pun pauză la sportul de performanță pentru a face performanță la școală și mi-am promis că nu voi mai face această greșeală vreodată.

Acum exact un an porneam la luptă cu un singur îndemn de la mine pentru mine: BACU’ E FRATE CU FOTBALU’! În definitiv m-am înarmat cu multă ambiție, voință, poftă de fotbal și de învățat și mi-am promis că îmi voi demonstra că este posibil să lupți pentru promovarea în Liga a 2-a de fotbal feminin din România alături de echipa ta și să muncești pentru o medie de peste 9.50 la bacalaureat.

Revin acum după lupte seculare ce au durat în definitiv 3×3 ore alături de ce a părut pentru mine un infinit nemărginit de ore de pregătire. Da, revin după micul mare examen al maturității luat cu brio.

Sunt aici pentru a face o încercare de demontare a stereotipului conform căruia sportivii nu au treabă cu învățătura. Și poate o să spui că vorbesc aiurea, dar am dovezi. Am agățat pe perete o diplomă de bac cu media 9.63. Poate o să spui că sunt o excepție și că stereotipul reflectă în continuare realitatea. Iar eu o să susțin ferm că trebuie să îți schimbi modul de percepere al realității căci suntem prea mulți ca să fim considerați excepții și atât. Poți fi campioană la baschet și să iei 10.00 la bac la Matematică, poți să fii cel mai bun din clasă la fotbal și la fizică în același timp, poți să excelezi la scrimă și să intri la Drept. Poți să faci școală și sport la cel mai înalt nivel. Spun din proprie experiență, și nu doar a mea, ci și a prietenilor mei și a sutelor de alți copii învingători nu doar în sala de sport, ci și în sala de clasă.

Anii de sport m-au ajutat ca în câteva luni să mă pregătesc atât de bine încât să obțin 10.00 la examenul la Biologie. Sportul și școala funcționează pe aceleași principii și au în definitiv aceleași valori. Ambiția, perseverența, pasiunea, disciplina, munca grea și organizarea propice a timpului sunt calitățile unui campion, dar acest campion poate să își folosească aceste atuuri atât în sport, cât și în pregătirea pentru un examen. Programul meu din acest an a fost într-adevăr încărcat, însă datorită anilor în care am fost nevoită să îmi rezerv timp atât pentru învățat, cât și pentru antrenamente, nu mi s-a părut absolut deloc foarte complicat. De multe ori ajungeam în vestiar cu 15 minute mai devreme și mai citeam o dată lecția cu sistemul circulator și în final toate calitățile dobândite în anii de sport m-au ajutat să obțin o notă de 10.00 la bac.

Într-un final, pot spune cu mâna pe diploma de bac pe care sunt însemnate cifrele 9.63 și cu piciorul pe mingea de fotbal cu care am reușit promovarea în liga a 2-a cu echipa mea, ACS Dream Team București, că SPORTU’ E FRATE CU BACU’!

Problema noastră, a oamenilor, este că tindem să ne agățăm de negativ și să îl strângem în brațe atât de tare, încât exemplele pozitive nu doar că sunt detronate de cele care nu își merită coroana, sunt și acoperite de praf din cauza agitației create de tot acest negativism care cumva răzbate întotdeauna în ochii românilor atenți la știri. Există sportivi de 10, dar vrea să îi vadă cineva sau preferăm să îi mediatizăm pe toți cei care nu au luat bacul? Ne plângem mereu că nu avem exemple pozitive în România noastră, dar vrem oare să le vedem de fapt? Ele sunt chiar aici sub nasul nostru, dar atâta timp cât vom continua să ne scufundăm în adâncurile infinite ale exemplelor negative, nu dăm nici măcar cea mai mică șansă celor care merită cu adevărat să iasă la suprafață și să lumineze calea celor dispuși să îi urmeze.

P.S. După examenul de bacalaureat am ales să aplic la Facultatea de Biotehnologii și știu că se prea poate să îți fi trecut prin minte gândul că am ales această facultate pentru ca are multe terenuri de fotbal în campus. Nu neg, nici nu aprob acest fapt. O să las aici aceste … pentru a supune imaginația ta la actul suprem de dezlegare a acestui mister.

__

Articol scris de Nicoleta Toporaș